Repere istorice
Cele mai vechi urme de locuire pe actualul teritoriu al municipiului datează din neoliticul mijlociu (4000 - 2700 î.Hr.). De atunci și până în prezent, existența așezărilor umane este atestată aproape continuu, excepție făcând perioada de tranziție spre epoca bronzului (1800 - 1700 Î.Hr.).

Prima menționare scrisă referitoare la Zalău datează de la sfârşitul secolului IX d.Hr., când a fost menţionat pentru prima oară de către Anonymous în "Gesta Hungarorum". Un alt moment important în viaţa oraşului a fost 1 August 1473, când a fost declarat "oraş - târg". În 1979 oraşul Zalău a devenit municipiu.

În ciuda existenţei îndelungate a oraşului, patrimoniul arhitectural al municipiului Zalău nu este nici foarte bogat, nici printre cele mai bine conservate din Transilvania. Centrul istoric al municipiului Zalău este marcat de clădiri moderne. În ultimii ani au fost făcute eforturi considerabile pentru a pune în valoare ceea ce s-a păstrat din centrul istoric al orașului.

Clădirea Transilvania este probabil cea mai importantă și valoroasă dintre clădirile de patrimoniu ale municipiului Zalău.

După aranjamentul spaţiilor şi după stil, clădirea Transilvania pare a fi realizată în cinci etape.

În prima etapă s-a ridicat corpul estic, constituind casa Wesselenyi (datând cel mai probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea - corp A). Imobilul respectiv este construit după un plan specific primei jumătăţi a secolului respectiv, ornamentat în stil baroc.

În etapa a doua a fost construit corpul vestic, cu faţa spre strada Gheorghe Doja (în prezent corpul C). Această aripă a clădirii a fost construită probabil, între anii 1836 şi 1838 în scopul de a adăposti Casa Sfatului. Şi acest corp a fost construit în mai multe etape succesive.

Într-o a treia etapă, probabil după ce a fost demolat parţial colţul nordic al faţadei vestice, s-a construit aripa vestică a corpului din partea de nord, cu faţada spre actualul parc din piaţa centrală a oraşului (în prezent fiind în compunerea corpului "C").

În etapa a patra (1880 - 1890) se construieşte corpul central cu scopul de a adăposti „Teatrul Orăşenesc" din Zalău (în prezent corpul B).

Din 29 aprilie 1894 datează un „Program de construire" a părţii centrale a oraşului, care este în fond un program de extindere a părţii centrale precum şi a aripii estice spre actuala stradă Corneliu Coposu. Această extindere a fost prevăzută cu un nivel.

În privinţa destinaţiei încăperilor, „Programul de construire" anticipa următoarea repartizare: restaurant; cafenea; un mic hotel care să asigure camere pentru oaspeţi; locuinţe cu două şi trei camere pentru mandatari; o sală de dans, care să poată găzdui şi spectacole de teatru, aşezată în mod obligatoriu spre stradă. Sunt specificate şi dimensiunile sălii de spectacole, cuprinse între 300 şi 350 metri pătraţi, în care intră şi scena teatrului şi vestiarele necesare. Pentru buna funcţionare a restaurantului şi a celorlalte activităţi, planul clădirii prevedea şi bucătăria, cămara, pivniţa, grădina de vară şi un grajd pentru animalele proprii, precum şi pentru adăpostirea cailor de trăsură în perioada în care aveau loc spectacole sau dans.

Putem afirma pe baza fotografiilor existente că în 1901 întregul complex era finalizat.

Destinația clădirii de-a lungul istoriei
Planimetric şi funcţional, clădirea face parte din clădirile orăşeneşti cu funcţiuni multiple.
În ceea ce priveşte destinaţia spaţiilor, până în anii 1920 spaţiile au avut aproximativ destinaţia iniţială din proiectul de arhitectură:

• O tavernă, transformată mai târziu în berărie şi apoi în cafenea;
• Frizerie, devenită apoi măcelărie şi magazin de legume - fructe;
• Un magazin cu obiecte de sticlă, transformat mai târziu în magazin de textile, apoi într-o agenție de turism;
• Un magazin de dulciuri şi o cârciumă, devenit în prezent secţia de împrumut pentru copii a Bibliotecii Judeţene;
• O tipografie, mai tâziu un mic restaurant (1944 - 1948), iar apoi magazin şi aprozar;
• Un restaurant şi spaţiile aferente, cunoscut sub numele de "Transilvania", transformat în anul 1986 în galerie de artă; în prezent aici funcţionează biblioteca publică;
• O farmacie care a devenit mai târziu anticariat;
• Tutungerie, singurul spaţiu care şi-a menţinut destinaţia originală până în 1995, când a devenit dispecerat taxi;
• Măcelărie, devenită mic restaurant după 1944 şi mai târziu librărie.
• Primul etaj:
• Birouri ale administraţiei locale, transformate în 1958 în internat, iar în 1960 în locuinţe; din 1980 o parte din spaţii aau adăpostit Şcoală Populară de Arte, în timp ce altele sunt folosite pentru depozitarea unor obiecte etnografice şi arheologice. 
• Sala de dans, folosită de asemenea pentru spectacole de teatru şi alte evenimente (întâlniri publice, petreceri de Anul Nou, etc.); între 1940 - 1944, aici a fost stabilit Cartierul general al Armatei Ungare. După cel de-al doilea război mondial, spaţiul a devenit "Teatrul orăşenesc Carol" (până în 1962), urmat de un cinematograf (până în 1990). Sala este decorată cu o pictură în ulei pe tavan, realizată la începutul secolului 20, aceasta fiind de altfel cea mai frumoasă decoraţiune a clădirii.
• În secţiunea estică, în anul 1930, camerele au fost închiriate de Societatea "Casa Culturală Astra", fiind folosite ca bibliotecă, cu sală de lectură şi club. Între anii 1940 şi 1944, Prefectura judeţului Sălaj a fost adăpostită aici. După cel de-al doilea război mondial, până în 1990 toate camerele au fost folosite ca locuinţe.

De-a lungul existenței sale, Clădirea Transilvania a găzduit numeroase evenimente. Sala fostului teatru orășenesc este locul în care în septembrie 1927 a avut loc o conferință cu participarea academicianului și profesorului universitar Nicolae Iorga. În august 1940 a avut loc o conferință susținută de marele istoric Constantin Daicoviciu. Tot aici aveau loc concerte de operă, cum ar fi cel susținut în noiembrie 1926 de Septimiu Ghe. Chirvai, prim bassist al Operei Populare din Viena, sau spectacole de muzică de cor. Spectacolele de teatru ale unor companii venite din București, Cluj Napoca, Satu Mare aveau loc tot în Clădirea Transilvania. Balurile și serile dansante nu își puteau găsi un loc mai bune decât Clădirea Transilvania. Se dansa pe ritmuri de tango, slow fox, vals vienez și foxtrot. Presa din perioada interbelică menționa Balul Crucii Roșii, Baluri mascate ale Batalionului 7 Vânători de munte sau Societății "Ocrotirea Orfanilor din Război", Balul Comitetului Parohial al Bisericii Ortodoxe (organizat în scopul strângerii de bani petru îmfrumusețarea bisericii), Balul medicilor, precum și seri dansante.

Se poate astfel lesne vedea rolul cultural al Clădirii Transilvania și faptul că ea a reprezentat centrul vieții culturale zălăuane!